Peisaj cu căpiţe este o lucrare de maturitate a lui Maurice de Vlaminck, reprezentant mai puţin obişnuit al curentului fovist prin preferinţa pentru o cromatică austeră şi o pensulaţie spontană, plină de nerv, dominată de emoţii.
Vlaminck a reluat deseori motivul peisajului cu căpiţe de fân după o schemă compoziţională similară. Linia joasă a orizontului este întreruptă în partea stângă de două căpiţe masive, desenate din tuşe lunguieţe. Cerul de un albastru plumburiu se prăvale peste pământ sugerând iminenta declanşare a unei furtuni. O pensulaţie liberă de orice constrângeri conferă imaginii un dramatism cu valenţe de-a dreptul expresioniste, singularizează creaţia lui Vlaminck în raport cu cea a altor fovişti precum Derain sau Matisse şi îi asigură un loc aparte în pictura din prima jumătate a secolului XX.
